Tatiana Savciuc

Homeopatia este mai mult decăt o alegere, așa cum se crede de obicei. Ea este o reamintire constantă a organismului despre abilitatea lui naturală de a se vindeca

Vreau să încerc
1

Ce este Homeopatia?

Homeopatia îşi are rădăcinile la Hipocrate care practica acum 2400 de ani principiul similariilor. Acest principiu a fost redescoperit de medicul german Samuel Hahnemann (în 1796) care a făcut primele cercetări în homeopatie, bazându-se pe legea asemănărilor - “Similia similibus curantur” ce ar presupune “asemănătorul vindecă asemănătorul”. Aceasta înseamnând că un remediu care produce anumite simptome unei persoane sănătoase are puterea să vindece acele simptome la persoana bolnavă. Tratamentul ideal constă în depistarea şi administrarea unei substanţe care să creeze acelaşi tip de simptome la o persoană sănătoasă.

Homeopatia presupune utilizarea de medicamente naturale în doze foarte mici, pentru a stimula capacitatea naturală a organismului de a se vindeca. De fapt, de cele mai dese ori corpul uman se vindecă în mod natural tot timpul. Cu toate acestea, uneori, organismul devine "blocat" şi nu îşi revine în modul în care vă aşteptaţi. Orice manifestare a bolii are o cauză, care produce o dizarmonie şi o tulburare în funcţionarea unor organe şi sisteme din corpul uman. Homeopatia acţionează asupra cauzei bolii şi întăreşte organismul, dându-i puterea să elimine maladia.

Homeopatia abordează boala pornind de la concepţia holistică (integralistă) şi tratează pacientul ca un tot întreg, nu numai boala în sine. Un medicament homeopatic prescris corect, încurajează procesul de recuperare şi echilibrare, impulsionând organismul să lupte cu problemele ce îi provoacă discomfort. Pe baza informaţiilor colectate în timpul consultaţiei, homeopatul va alege un remediu care se potriveşte mai degrabă cu persoana, decât cu boala însăşi. Astfel, prin abordarea persoanei ca un tot întreg, homeopatia depăşeşte de multe ori aşteptările pacienţilor, tratând pe lângă maladia principală şi alte câteva probleme adiacente.

Sus
1

Care este diferenţa dintre homeopatie şi medicina convenţională?

Diferența majoră dintre homeopatie și medicina convenţională (alopată) constă în faptul că homeopatia tratează "întreaga persoană" cu toate problemele ei de sănătate, pe când medicina convenţională tratează diferite simptome fizice şi/sau emoţionale în particular. Deoarece medicina convenţională este axată pe organe şi sisteme în parte, un medic alopat deobicei prescrie mai mult decât un medicament pentru fiecare organ sau sistem afectat de boală. Unui pacient cu artrită, presiune sanguină ridicată, insomnie şi anxietate, cu uşurintă îi pot fi prescrise aspirină şi ibuprofen pentru artrită, diuretice şi antihipertensive pentru presiunea sporită, barbiturice pentru somn şi tranchilizante pentru anxietate – în total 5 categorii de medicamente pentru 4 probleme de sănătate.

Pe de altă parte, un homeopat clasic va încerca să depisteze remediul constituţional al pacientului care va stimula puterile proprii de vindecare ale organismului şi care va mobiliza concomitent simstemul imun, nervos, endocrin, şi altele, pentru a depăşi deopotrivă toate problemele de sănătate. Scopul homeopatiei este o vindecarea completă a organismului, nu eliminarea individuală a simptomelor. O formă cu adevărat holistică şi „blândă” de asistență medicală.

Sus
1

Homeopatia este la fel ca vaccinarea?

Principiul de bază pe care se axează homeopatia – Legea Similitudinilor (“asemănătorul vindecă asemănătorul”) – este deseori confundat cu vaccinarea. Vaccinarea, de fapt, presupune introducerea în organism a unei cantităţi mici de virus „slăbit” sau de secreţii microbiene, pentru a căpăta imunitate împotriva aceloraşi viruşi sau bacterii în forma lor mai agresivă. Pe când homeopatia este ceva diferit, deoarece remediile homeopatice sunt extrem de diluate, nici o moleculă de substanţă activă nu este introdusă în organism, dozele fiind infime. O altă diferenţă fundamentală este că orice prescriere homeopată este individual aleasă pentru fiecare pacient în parte şi stimulează sistemul imun al organismului să lupte cu toate bolile, nu doar cu una singură, precum este în cazul vaccinării.

Sus
1

De ce există mai multe metode în homeopatie?

Pornind de la principiile homeopatice, de-a lungul timpului au apărut diverse modalităţi de tratare a bolnavului în funcţie de diferitele stări sau suferinţe ale acestuia. Astfel, în homeopatie au apărut şcoli sau curente, precum sunt homeopatia unicistă, pluralistă, complexistă, homotoxicologică, ş.a.

De exemplu, în homeopatia clasică (unicistă) individul este privit în ansamblul său, iar din multitudinea de remedii homeopate, medicul îl prescrie pe cel ce are în proprietăţile lui curative toate simptomele fizice, mentale şi emotive din momentul consultaţiei. Fiecare persoană are caracteristici individuale, originale, unice iar simptomele psihice şi fizice sunt expresii ale acestor caracteristici care corespund unui remediu homeopat unic. Este cunoscut faptul că se obţin cu această metodă, cele mai bune rezultate, prin restabilirea blândă, rapidă şi permanentă a sănătăţii pacientului, oferind de asemenea şi practicianului homeopat unicist mari satisfacţii.

Homeopatia pluralistă face apel la mai multe remedii prescrise bolnavului de la început, într-o anume ordine. În comparaţie cu unicismul, pluralismul presupune influenţarea terapeutică a cazului pe mai multe planuri, scontând pe faptul că cel puţin unul dintre cele două sau mai multe remedii prescrise va fi activ pe un simptom sau altul.

Homeopatia complexistă utilizează amestecuri gata preparate din mai multe remedii, de regulă în diluţii joase, care nu se prescriu individualizat. Spre exemplu, faimoasele remedii homeopate care se găsesc în farmacii şi care promit că tratează o anumită boală, dar care, de fapt, duc la o ameliorare provizorie şi de moment a sănătăţii şi nu la o rezolvare în ansamblu a problemelor pe care le are pacientul.

Homeopatia clasică este fără îndoială, modalitatea cea mai pură dar şi cea mai complicată de tratament homeopatic. Tratamentul homeopat ţi-l poate prescrie doar medicul homeopat iar dacă vrei într-adevăr o îmbunătăţire a stării de sănătate în ansamblu şi nu doar o ameliorare a bolii, cel mai recomandat ar fi să apelezi la un medic homeopat unicist care foloseşte metoda terapeutică clasică.

Sus
1

Ce metodă de tratament homeopat folosiţi?

Deoarece sunt tot atâtea modalităţi de abordare a bolii şi a pacientului câţi medici există, dau preferinţă metodei clasice de tratament homeopat, deşi fiecare metodă din cele enumerate mai sus are dreptul la existenţă. Din experienţa proprie, pot spune că aleg metoda de tratament în funcţie de starea bolnavului, gravitatea şi intensitatea simptomelor.

De exemplu, la cabinet se prezintă un pacient cu simptome acute, cum ar fi în cazul unei conjunctivite: cu dureri arzătoare, edem palpebral, hiperemie locală şi lacrimare, eliminări purulente din ochi, atunci prescriu un remediu de urgenţă, pe starea acută, care să-mi cuprindă totalitatea simptomelor în cazul de faţă. Remediul pe acut ar putea coincide cu remediul constituţional al pacientului: în cazul în care îmi dă un tablou clar de Pulsatilla, Sulfur, Argintum nitricum, etc., dar ar putea fi indicat un remediu îngust, care va acţiona foarte rapid: Euphrasia, Apis, Argintum metalicum, Alium cepa etc. şi va rezolva cazul pe acut.

Astfel, după ce se rezolvă starea acută, voi aborda pacientul conform principiilor clasice, găsind un remediu constituţional care va da rezultate în câteva săptămâni sau luni. În cazurile acute, folosesc ceea ce s-ar putea numi "homeopatia de urgenţă", utilizând remedii precum Belladonna, Aconitum, Apis, Arnica ş.a., care acţionează foarte rapid.

În cazul unui pacient cu un nivel jos de sănătate, care suferă de o boală cronică, pot să aplic mai întâi remedii de drenaj, care "curăţă" organismul şi îl pregătesc pentru aşa-zisele remedii constituţionale. Acestea sunt alese nu pentru o anumită boală, ci pentru un anumit pacient, iar prescrierea se face după o consultaţie amănunţită, în care se evaluează nu doar starea fizică, dar şi anumite aspecte legate de starea emoţională şi psihică a pacientului.

Sus
1

Ce sunt remediile homeopate?

Medicamentele homeopate, numite Remedii, se prepară din substanţe de origine naturală şi derivă din surse vegetale, minerale şi animale. În prezent există peste 4000 de remedii homeopatice înregistrate, iar mai mult de 60% din ele sunt de origine vegetală, preparate din flori, scoarţe, rădăcini, fructe, legume, muguri, seminţe, ş.a. Remediile de origine minerală se prepară din săruri, metale, sau chiar din substanţe inerte din punct de vedere chimic, care nu pot reacţiona în mod normal cu organismul uman şi se elimină aşa cum se ingerează, de exemplu nisipul (dioxid de siliciu - remediul Silica). Preparatele de origine animalieră pot avea la bază chiar şi substante toxice, precum veninul de şarpe sau păianjen. Însă, din cauza dozei extrem de mici, ele nu prezintă nici un pericol pentru organism.

Sus
1

Cum se prepară remediile homeopate?

Metoda prin care se prepară remediile homeopate se numeşte potențizare, şi presupune o serie de diluţii şi agitări progresive într-o soluţie alcoolică a substanţei de bază (numită Tinctură-mamă). Prin amestecarea unei părţi din substanţa de bază cu 99 de părţi de soluţie de alcool şi dinamizarea de 100 de ori se obţine prima diluţie homeopatică - 1CH (1 CH = 1:100). Ulterior, o parte din noul amestec se diluează cu alte 99 de părţi de soluţie de alcool, obţinându-se astfel a doua diluţie - 2CH. Procedeul continuă până la diluţii din ce în ce mai mari. În practica homeopată se folosesc remedii de diluţii mici (7 CH, 9 CH, 15 CH), medii (30 CH, 200 CH) şi înalte (1M, 10 M, 50 M). Gradul de diluţie este înscris pe eticheta remediului.

Cu aceste diluţii se impregnează apoi granulele de lactoză, neutre chimic, care reprezintă forma cea mai răspandită de prezentare a remediilor homeopate. Însă, există şi alte forme de prezentare, cum ar fi: globule, comprimate, picături, soluţii, unguente, alifii, etc. Din punct de vedere chimic, diluţiile homeopatice deseori depăşesc numărul lui Avogadro şi nu conţin nici o moleculă de substanţă activă. Însă, din studiile clinice s-a dovedit că, odată cu creşterea diluţiei, cresc şi efectele benefice ale tratamentului, în cazul unei prescrieri corecte.

Sus
1

Ce înseamnă remediu constituţional?

Constituţia omului reprezintă individualitatea caracteristicilor lui fizice, proceselor metabolice şi recţia organismului la anumite procese patologice, predispoziţia lui la anumite îmbolnăviri, precum şi ansamblul particularităţilor psihice şi comportamentale. Din cauza constituţiei sale omul se naşte cu o anumită predispoziţie de afectare primordială a unui anumit organ sau sistem: să zicem, aceeaşi răcire a picioarelor ar putea cauza unei persoane - cistită, alteia – artrită, iar celei dea treia – otită. Din acest motiv, sunt familii în care de cele mai dese ori oamenii au probleme „de inimă”, „de plămâni” sau „de stomac”.

Reieşind din această teorie, medicul homeopat clasic (unicist) indică tratamentul după aşa-zisul principiu constituţional. La un moment dat există un singur remediu care corespunde cel mai bine tabloului simptomatic complet al pacientului, respectiv "constituţiei" sale. Acest remediu, numit remediu constituţional, acţionează asupra întregului organism, stimulând capacitatea lui naturală de a se vindeca şi contribuind la vindecarea mai multor boli concomitent.

Sus
1

În ce mod acţionează remediul constituţional?

După ce administraţi remediul constituţional începe procesul de vindecare. Unul dintre principiile homeopatiei defineşte direcţia vindecării (legile lui Hering), şi anume: vindecarea se face din interior spre exterior, de la organele mai importante la cele mai puţin importante, de sus în jos şi din prezent spre trecut.

De exemplu, în caz că vă deranjează foarte tare o durere gastrică, erupţie pe piele sau constipaţie, dar în acelaşi timp suferiţi şi de o insomnie, o dereglare hormonală sau o depresie; în urma administrării remediului constituţional mai întâi se va rezolva depresia, insomnia, sau disfuncţia endocrină şi abia apoi erupţia de pe piele, constipaţia sau durerea gastrică. Organismul îşi vindecă mai întâi organele de importanţă vitală! Aveţi încredere în el, pentru că nu ceea ce vă deranjează pe dumneavoastră este întotdeauna lucrul cel mai important.

Sus
1

Cum administrăm remediile homeopatice?

Instrucţiuni de administrare a remediilor homeopate:

  • Înainte şi după administrarea remediilor este recomandat să nu se mănânce, bea, fuma şi spăla pe dinţi măcar 30 de minute.
  • Pentru administrare se poate folosi căpăcelul recipientului sau o linguriţă din plastic, evitându-se atingerea granulelor cu mâna.
  • Remediile homeopatice sub formă de granule trebuie lăsate să se dizolve sub limbă. Ele nu se înghit şi nici nu se rugumă.
  • Deobicei, la o primire se iau 5 granule; în cazul copiilor mai mici de 5 ani, se administreaza după principiul: 1 granulă = 1 an.
  • În perioada administrării remediilor homeopatice se evită consumul de cafea, mentă, Cola, ciocolată neagră, excesul de alcool, acestea putând să interfere cu acţiunea remediului.
  • Frecvenţă, diluţia şi doza remediilor diferă în funcţie de caz şi gravitatea afecţiunii, administrarea facându-se doar la indicaţia medicului homeopat.
  • Nerespectarea acestor instrucţiuni ar putea scădea sau neutraliza eficacitatea tratamentului homeopat.

Sus
1

Cum trebuie păstrate remediile homeopatice?

Instrucţiuni de păstrare a remediilor homeopate:

  • Preparatele homeopate trebuie păstrate în ambalajul lor original, închise ermetic, ferite de orice mirosuri (mai ales camfor, mentă, eucalipt, etc), departe de parfumuri şi alte preparate medicamentoase.
  • Păstraţi remediile la întuneric, evitaţi pătrunderea directă a razelor solare, iar temperatura maximală din încăperea de păstrare nu trebuie să depăşeasca 35 grade.
  • Păstraţi preparatele în locuri uscate şi evitaţi pătrunderea apei în ambalaje.
  • Nu păstraţi remediile în frigider.
  • Feriţi preparatele de orice sursă de radiaţii de vreun fel (telefon, televizor, computer, etc).
  • Drept loc de păstrare a remediilor în ambalajul lor iniţial, poate servi o cutie, de preferat cartonată, sau plastic.
  • Nu transferaţi remediile din ambalajul lor original, în unul diferit, iar dacă sunteţi nevoit să o faceţi, convingeţi-vă că în noul ambalaj nu a fost păstrat nimic.
  • Remediile ce au căzut din ambalajul original nu pot fi puse înapoi şi trebuie să fie aruncate.

Sus
1

Unde pot găsi prospectul remediului homeopatic?

Remediile homeopatice uniciste nu au prospect în adevăratul sens al cuvântului. De fapt, informaţiile despre remedii se găsesc în cărţile de Materia Medica Homeopatică unde fiecare este descris în detalii. Aşadar, Materia Medica poate fi considerată drept o „culegere de prospecte”, în care sunt incluse colecţii de simptome specifice şi caracteristici individualizate, folosite de orice homeopat pentru a prescrie un anumit remediu.

Aceste cărţi au avut de-a lungul timpului diverşi autori, homeopaţi vestiţi, şi sunt destinate mai mult homeopaţilor decât pacienţilor. Informaţiile despre remediile din Materia Medica provin din 3 surse: toxicologie (aduce simptome de mare certitudine ce reflectă efectul primar al substanţei asupra organismului), probări (sau proving – experimente voluntare pe oameni sănătoşi, care reflectă reacţiile organismului) şi verificări clinice (observarea şi descrierea simptomelor şi bolilor vindecate).

Sus
1

Ce efecte secundare pot avea remediile homeopatice?

Dacă e să vorbim despre homeopatia clasică/unicistă, atunci remediile homeopatice în sine nu prezintă efecte secundare. Ele conţin cantităţi foarte mici de substanţă, dinamizate într-un anumit fel. Aceste diluţii înalte cresc puterea curativă a substanţei active şi elimină reacţiile alergice sau toxice, efectele adverse nedorite, precum şi dependenţa faţă de tratament. Tocmai din acest motiv, homeopatia poate fi recomandată femeilor gravide, sugarilor, copiilor mici şi vârstnicilor.

Efectele secundare pot însă apărea atunci când, în cazul unor anumite boli grave, un tratament convenţional eficient este înlocuit cu unul homeopatic ineficient. De aceea, chiar dacă nu prezintă riscuri, preparatele homeopate nu trebuie administrate la întâmplare, ci sub supravegherea medicului cu pregătire în domeniu. Doar un homeopat competent va putea determina situaţia în care remediile homeopate vor avea efecte pozitive de sinestătător, în paralel cu medicina convenţională sau vor ceda în faţa tratamentului medicamentos.

Sus
1

De ce toate medicamentele homeopatice au aceeaşi formă de granule albe?

Cea mai răspândită formă de prezentare a remediilor homeopate reprezintă granulele. Există însă şi alte forme de prezentare, cum ar fi soluţii, picături, unguente, globule, comprimate, etc. Formele de prezentare a remediului reprezintă mediul medicamentului de a acţiona. Preparatele homeopate sunt deobicei păstrate sub formă de soluţie lichidă pe bază de alcool. Doar câteva picături sunt necesare pentru tratament. Acestea se impregnează pe granulele de lactoză, care aparent sunt identice, şi se dinamizează foare bine. De fapt, există peste 4000 de remedii şi 10 potenţe diferite la care poate fi diluat fiecare dintre ele, formând aşadar peste 40000 de variaţii homeopatice posibile.

Sus
1

Cum medicul homeopat ştie ce remediu este potrivit pentru mine?

În homeopatia modernă există peste 4000 de remedii şi este foarte important ca medicul homeopat să-l selecteze pe cel potrivit fiecărui pacient în parte. Aceasta implică înţelegerea pacientului în ansamblu. Iată de ce la o primă consultaţie, homeopatul va lua un interviu detaliat pentru a afla cât mai mult posibil despre plângerile pacientului şi despre pacient ca persoană. Discuţia se poartă în jurul simptomelor, diagnosticelor, condiţiilor de ameliorare sau agravare, factorilor cauzali, totodată analizându-se trăsăturile fizice şi psihologice ale persoanei, etc. Odată ce homeopatul obţine informaţiile necesare în cadrul unei consultaţii, el suprapune detaliile relevante cu cunoştinţele sale de Materia Medica, pentru ca într-un final să selecteze remediul care acoperă cel mai bine cazul. Acest proces presupune multe cunostinţe din partea homeopatului. Deoarece informaţiile care trebuie analizate sunt foarte numeroase, homeopatul poate folosi şi diverse repertoare computerizate de specialitate care îi înlesnesc munca.

Sus
1

Homeopaţii au studii medicale?

Homeopatia este o ramură a medicinei. Ca şi orice altă specialitate medicală, homeopatia necesită pregătire specială. Aşadar, în Republica Moldova, pentru a deveni medic homeopat trebuie mai întâi de toate să absolveşti Universitatea de Medicină, respectiv să ai 6 ani de studii medicale generale. După aceasta, sunt două căi de a deveni medic homeopat. Prima cale este de a face rezidenţiatul în Medicină Tradiţională, care presupune 3 ani de studii aprofundate în homeopatie, acupunctură şi fitoterapie. A doua cale este convertirea medicilor de altă specialitate în medici homeopaţi, care are loc prin trecerea anumitor cursuri de competenţă în homeopatie. Homeopaţii studiază pe parcursul întregii vieţi, tocmai de accea studiile lor nu se opresc aici, iar cursurile de perfecţionare continuă, cât la nivel naţional, atât şi internaţional.

Sus
1

Care este diferenţa dintre remediile homeopate şi medicamentele obişnuite?

La general, în medicina alopată (oficială) semnele de boală se combat prin praparate destinate să le facă să dispară, prin administrare de antibiotice, antitermice, antiinflamatoare, antinevralgice, antireumatice, etc. Acţiunea acestora se „opune” simptomelor bolii respective şi nu ia în calcul că aceste simptome reprezintă semne de apărare ale organismului. Prin urmare, medicamentele obişnuite inhibă semnalele de alarmă ale organismului şi nu vindecă boala de la rădăcinile ei.

În homeopatie, omul e privit ca un tot întreg, iar remediile homeopatice stimulează mecanismele de apărare ale întregului organism, ajutându-l să se armonizeze cu el însuşi şi să se vindece prin forţele proprii. Aşadar, remediile homeopatice pornesc de la principiul lui Hipocrate, conform căruia „Natura vindecă, în timp ce medicul doar asistă”.

În cazul în care remediile homeopatice sunt corect prescrise, ele asigură o vindecare rapidă şi blândă ce durează în timp. Abordarea alopată poate fi deseori mai brutală pentru organism şi poate suprasolicita sau inhiba mecanismele fiziologice de aparare ale organismului. O altă diferenţă este că remediile homeopatice sunt 100% naturale şi non-toxice, ceea ce nu putem spune despre preparatele medicamentoase.

Totodată, nu trebuie să exagerăm virtuţile preparatelor homeopatice în cazul unor boli grave. Cu cât boala este mai avansată, cu atât este mai scăzută capacitatea organismului de a răspunde la tratamentul homeopatic. În astfel de cazuri remediile homeopatice sunt complementare celor alopatice.

Sus
1

Ce reprezintă medicamentele homeopatice complexe (complexismele)?

Complexismele reprezintă preparatele homeopatice în care mai multe remedii sunt puse împreună pentru a forma un preparat complex cu indicaţii punctuale, în scop de drenaj sau pentru ameliorarea anumitor simptome bine definite. Ele se pot prescrie tuturor pacienţilor cu o anumită boală. Se prepară aceste complexisme prin amestecul a mai multor remedii ce răspund la acelaşi simptom (uneori cinci, şapte sau chiar zece remedii) şi apar aşa zisele preparate „pentru gât”, „pentru cap”, „pentru stomac”, ş.a.

Important este ca complexismele să conţină cât mai puţine remedii ca număr, şi în potenţa cât mai joasă, de preferat D. Astfel s-ar respecta şi principiul de bază al oricărui tratament medical – "Primum Non Nocere" – ce constă în ideea de a nu aplica un tratament decât cu siguranţa de a îmbunătăţi starea sănătăţii pacientului şi nicidecum de a face rău.

Medicamentele homeopatice complexe reprezintă industrializarea homeopatiei şi apropierea ei de limita alopatiei, dacă ne putem exprima astfel. Ele pot avea careva efecte pozitive în cazul bolilor acute, însă nicidecum nu pot fi luate drept bază pentru tratarea bolilor cronice. Ideea preparatului complexist este că din 10 remedii ce stau la baza lui măcar unul va avea efectul dorit. Complexismul poate fi folosit de către pacienţii care nu pot face un consult homeopatic imediat (la aşa numitele „prescrieri la telefon”) sau ca terapie de drenaj care să pregătească pacientul pentru remedii cu acţiune mai profundă.

Remediul homeopat are efecte extrem de pozitive doar atunci când este respectat principiul remediului unic şi cel al similitudinii - principiu ce diferenţiază homeopatia de alopatie, principiu pe care preparatele complexiste îl neglijează. Neştiinţa acestor principii duce la ceea că oamenii procură preparate complexiste, le folosesc timp îndelungat şi nevăzând rezultatele dorite răspândesc mesaje de felul „Homeopatia nu ajută” sau „Homeopatia este apă chioară”.

Sus
1

Care este diferenţa dintre remediile homeopate şi produsele din plante (fitoterapie)?

Preparatele din plante pe care le gasiţi în magazinele naturiste, cu efecte cunoscute asupra diferitor organe, sunt preparate din produse vegetale măcinate şi încapsulate pentru consum sau sub formă de ceaiuri. Aceste preparate în stare ‘brută’ (doză materială) pot avea diverse efecte adverse şi trebuiesc prescrise de un naturopat calificat. La fel ca medicamentele alopate, ele pot avea efecte benefice asupra unui organ, dar pot avea şi efecte secundare, în special dacă sunt administrate necorespunzator.

Remediile homeopate la rândul lor au drept sursă plante, animale sau minerale. În urma diluţiilor succesive, chiar şi substantele toxice pot fi folosite fără efectele nocive ale substanţei iniţiale. În ciuda puterii noastre de înţelegere, cu cât numărul de diluţii şi agitări se măreşte, cu atât remediul va avea efecte mai profunde şi mai puternice. Prin metoda homeopatică de preparare a remediului, doar informaţia energetică a substanţei iniţiale este preluată şi amplificată prin procedeul de agitare treptată, fiind cea care acţioneaza în procesul de vindecare.

Sus
1

E necesar să cred în homeopatie ca să aiba efect tratamentul?

Homeopatia lucrează fie că crezi, fie că nu crezi şi numeroase studii ştiintifice demonstrează acest fapt. Deoarece majoritatea diluţiilor homeopatice sunt atât de mari încât depăşesc numarul lui Avogadro (adică nu conţin nici o moleculă de substanţa activă iniţială), mulţi sceptici susţin că homeopatia se bazează pe efectul placebo. Argumentul principal în defavoarea acestei teorii este multitudinea de rezultate excelente la pacienţii ai căror conştiinţă nu este dezvoltată sau prezentă: persoanele care şi-au pierdut conştiinţa, bebeluşii, copiii mici şi animalele, unde nu poate fi vorbă de credinţă. Efectul homeopatic poate fi comparat cu o melodie care poate fi transferată pe suport magnetic sau electronic, pentru ca ulterior să o putem reasculta în forma ei iniţială. Chiar şi persoanele extrem de sceptice au putut obţine rezultate excelente cu tratatmentul homeopatic, drept exemplu fiind sutele de medici alopaţi „convertiţi” în homeopaţi, ca urmare a rezultatelor terapeutice obţinute asupra lor înşişi.

Dovada eficacităţii medicinei homeopate reprezintă rezultatul. Odată ce obţii rezultate bune apare convingerea eficacităţii ei. Marele homeopat Kent, obişnuia să spună: ”Nu trebuie să crezi în homeopatie, trebuie doar s-o încerci!”

Sus
1

De ce homeopatia nu este acceptată de toţi medicii?

Întradevăr, există foarte multe păreri medicale care susţin că homeopatia este „apă de ploaie". Aceste teorii greşite se trag de la principiul dozei minime pe care se bazează homeopatia. Din nefericire, majoritatea medicilor care încurajează acest lucru nu au nici o competenţă în homeopatie şi, de cele mai multe ori, nu ştiu exact despre ce merge vorba.

Există remarcabile studii de cercetare care au confirmat activitatea remediilor homeopatice; iar dovezile experimentale asupra homeopatiei au crescut la un volum ce nu mai poate fi negat ca mărime şi valoare. Greutatea evidenţelor clinice pozitive a devenit mult mai importantă, iar cei care atacă homeopatia de cele mai multe ori ignoră aceste cercetări, respingând premisele teoretice şi cadrul conceptual al acestei doctrine medicale.

Tendinţa de denigrare a imaginii medicinei homeopate a pornit din Marea Britanie, unde aceasta este principala formă de tratament a Familiei Regale. În Marea Britanie există Facultatea de Homeopatie (fondată în 1844) şi 5 spitale homeopatice, care susţin şi promovează dezvoltarea acestei metode terapeutice. Concernele farmaceutice mari ar putea falimenta dacă modelul britanic s-ar extinde. Prea mare pierdere pentru una dintre dele mai mari şi profitabile industrii la nivel global. Din acest motiv, s-au infiinţat organizaţii şi mişcări al caror scop este eradicarea homeopatiei, punându-se accent pe difuzarea studiilor clinice ce ii sustin ineficienţa, în detrimentul celor ce indică rezultate evident pozitive.

În ciuda acestor încercări zădarnice, homeopatia continuă să uşureze suferinţele a sute de milioane de oameni şi, zi de zi, o tot mai mare parte din omenire se îndreaptă către ea, inclusiv oameni celebri.

Unul dintre cei mai mari homeopaţi ai tuturor timpurilor, J.T.Kent (1849-1916), spunea că cunoaşte un singur criteriu ştiinţific al medicinei – abilitatea de a trata bolnavul. Acel medic ce poate face acest lucru este un adevărat om de ştiinţă, indiferent dacă este homeopat sau alopat.

Sus
1

Care sunt avantajele utilizării homeopatiei?

Avantajele homeopatiei faţă de alte metode terapeutice sunt, dar nu se limitează la, următoarele:

  • utilizarea drept materii prime doar a substanţelor naturale;
  • folosirea unor cantităţi foarte mici de medicamente, ce presupune lipsa toxicităţii asupra organismului;
  • lipsa contraindicaţiilor, efectelor secundare şi efectelor adverse;
  • aplicarea la toate categoriile de vârstă – de la nou-născuţi până la vârstnici;
  • administrarea este simplă şi uşor acceptată de copii;
  • tratarea fiecarui pacient se face individual conform particularităţilor sale (predispoziţia ereditară sau dobândită, cauzalitatea individuală, caracteristicile emoţionale, mentale şi fizice);
  • în cazul unei prescrieri corecte, vindecarea este rapidă şi blândă;
  • efectul terapeutic este complex şi se exercită asupra întregului organism, îmbunătăţind starea de sănătate pe toate planurile (fizic, mental şi emoţional);
  • ameliorarea şi chiar însănătoşirea în cazul unor afecţiuni pentru care alopatia nu are soluţii efective (anxietăţi, frici, problemele comportamentale la copii);
  • tratamentul homeopat este mult mai ieftin decât tratamentul medicamentos; ş.a.

Totodată, deşi homeopatia este o alternativă terapeutică avantajoasă din punct de vedere medical şi economic, nu trebuie să uităm că uneori ea are limite şi este complementară medicinei alopate.

Sus
1

În ce cazuri homeopatia este ineficientă?

Se zice că ‘Homeopatia nu dă greş niciodată, homeopatul este cel ce poate greşi’. Această afirmaţie este adevarată, însă şi homeopatia are anumite limite de acţiune. De cele mai multe ori cazurile care nu răspund la tratamentul homeopatic au la bază următoarele motive: alegerea incorectă a remediului homeopatic şi/sau a potenţei; conducerea greşită a cazului; pacientul nu respectă contraindicaţiile pe parcursul tratamentului; există un baraj în acţiunea remediului; pacientul nu a furnizat toată informaţia sau a furnizat-o eronat, în special cea legată de starea emoţională şi psihică, din anumite motive, de cele mai multe ori din frica de a fi judecat.

Deci, dacă nu obţineţi beneficii de la tratamentul homeopatic, nu renunţaţi la homeopatie, ci verificaţi motivele enumerate mai sus, poate se regăseşte vreunul în cazul D-stră. Frecventaţi consultaţiile secundare, la care medicul homeopat poate identifica factorii de blocaj şi face corecţii la tratament. Iar dacă nici aceasta nu va ajuta, atunci schimbaţi-vă medicul homeopat. Homeopatia mânuită cu iscusinţă şi bună cunoaştere aduce rezultate spectaculoase, chiar şi atunci când se pare că nu mai sunt speranţe.

Sus
1

De ce ar trebui să fie homeopatia – prima alegere de tratament?

În prezent, tot mai mulţi oameni rămân dezamăgiţi de practica medicală contemporană, de listele mari de medicamente prescrise, de curele frecvente de antibiotice, de multitudinea efectelor secundare, şi principalul, de lipsa rezultatului dorit – redobândirea sănătăţii. Spre regret, majoritatea pacienţilor ce ajung să aleagă homeopatia spun că nu mai ştiu deja ce să încerce pentru a-şi rezolva problemele de sănătate şi că este ultima lor speranţă.

În realitate, homeopatia nu trebuie să fie soluţia doar în cazuri critice, când deja poate fi târziu de schimbat ceva. Homeopatie trebuie să fie prima alegere de tratament, chiar şi în cazul oricăror îngrijorări mici de sănătate. Orice manifestare a bolii poate avea în spate careva cauze mai adânci, pe care medicina alopată nu le ia în considerare. Homeopatia abordează problema de la rădăcinile ei. Ea nu vindecă separat problemele fizice, psiho-emoţionale sau mentale, ci pe toate la un loc, iar pacientul este privit ca un tot întreg. Homeopatia nu tratează boala, ci bolnavul, iar în cazul unei prescrieri corecte, tratamentul homeopatic poate avea rezultate uimitoare. Aşadar, pot fi tratate suferinţe ce au o cauzalitate specifică unei persoanei şi care în alte specialităţi medicale nu au nici importanţă şi nici tratament. De exemplu, un pacientul care a venit să-şi trateze o durere chinuitoare de cap, poate de asemenea observa dispariţia depresiei şi insomniei, care îl frământau multă vreme. Fiecare om are povestea lui proprie, diferită de a altcuiva, iar tratamentul homeopatic va fi strict individualizat.

Dacă vreţi să rezolvaţi problema de la rădăcină; dacă doriţi să întăriţi rezistenţa organismul la boli pe o perioadă îndelungată; dacă vă pasă de sănătatea voastră, a copiilor şi a părinţilor voştri, atunci homeopatia ar trebui să fie primă alegere de tratament.

Sus