Tatiana Savciuc

Homeopatia este mai mult decăt o alegere, așa cum se crede de obicei. Ea este o reamintire constantă a organismului despre abilitatea lui naturală de a se vindeca

Vreau să încerc
1

Când ne adresăm la medicul homeopat?

Ca şi în cazul adresării la orice medic, adresarea la medicul homeopat are loc atunci când vă supără ceva. Dacă aveţi o maladie acută sau cronică, căreia vreţi să-i oferiţi şansă de a fi tratată altfel decât pe cale medicamentoasă, nu aveţi decât să o faceţi apelând la un medic homeopat. Mai mult ca atât, spre deosebire de medicii convenţionali, cei homeopaţi vă pot ajuta chiar dacă simptomele care vă deranjează nu se încadrează într-un diagnostic de boală. Nu există o terapie care să lucreze mai eficient cu senzaţii precum „nod în gât”, „furnici sub piele”, „tic muscular”, „gol în stomac”, etc. Dacă starea generală a sănătăţii este alterată, capacitatea de muncă este scăzută, simţiţi un discomfort, apar slăbiciuni, senzaţii neplăcute sau tulburări de somn, atunci tratamentul homeopatic poate face ca aceste probleme să dispară toate la un loc. Homeopatia oferă posibilitatea de a surprinde boala la debutul ei, la faza incipientă şi restrânsă, când aceasta încă nu s-a localizat într-un anumit organ şi nu a provocat modificări organice.

Şi nu uitaţi: cu cât boala este mai recent supusă tratamentului homeopat, cu atât acesta va fi mai efectiv şi va dura mai puţin timp.

Sus
1

Ce presupune tratamentul homeopatic?

Tratamentul homeopatic începe cu programarea pentru o vizită la medicul homeopat şi cu consultaţia primară propriu-zisă. În timpul consultaţiei homeopatice, pacientul este lăsat să vorbească în detaliu despre problemele de sănătate ce îl deranjează, despre istoricul şi cauzalitatea acestora. Pe parcursul consultaţiei, pacientului îi sunt puse foarte multe întrebări, care par să nu fie legate de maladie însăşi. Iniţial stranii, aceste întrebări ajută medicul homeopat în depistarea şi prescrierea remediului constituţional al pacientului. Procesul de identificare a remediului constituţional are o abordare individualizată, şi s-ar putea compara cu procesul de găsire a cheiţei la o lăcată anume. După aceasta, medicul prescrie tratamentul – administrarea remediul, diluţia acestuia, cantitatea, modalitatea şi frecvenţa primirilor. Se discută durata tratamentului şi data aproximativă a vizitei de control la o consultaţie secundară. Consultaţiile secundare sunt foarte importante, pentru că, în timpul acestora, se pot face corecţii la tratament sau se întăreşte tratmentul pentru o perioadă îndelungată. În cazul maladiilor mai grave, consultaţii secundare pot fi câteva până la atingerea scopului dorit – rezolvarea problemei şi întărirea sănătaţii. Homeopatia nu crează dependenţă şi pacientul revine la medicul homeopat doar la necesitate.

Sus
1

La ce trebuie să ne aşteptăm în timpul tratamentului?

În zilele ce urmează începerii tratamentului homeopat este posibil să observaţi anumite schimbări, precum: stare de dispoziţie mai bună, mai multă energie, somn adânc şi liniştit, optimism, ameliorarea problemelor fizice, ş.a. Modificările respective indică medicului homeopat şi pacientului că remediul acţionează şi a fost ales corect. Pacientul va observa o creştere treptată a vitalităţii şi stării de bine pe masură ce procesul de însănătoşire avansează. Vindecarea are loc în sensul invers procesului de îmbolnăvire şi, uneori, trebuie să ne aşteptăm la posibilitatea de reapariţie a unor simptome mai vechi, care sunt mai puţin intense şi trec repede sub acţiunea remediului. Pe masură ce forţa vitală şi sistemul imunitar se fortifică în lupta cu boala, are loc o „curăţire” a organismului, ce poate fi acompaniată de o secreţie (nazală, vaginală, etc.), transpiraţie, diaree, erupţie pe piele, ş.a. Toate acestea sunt de scurtă durată, arată că organismul trece printr-o perioadă de reechilibrare şi urmează legile homeopatice de vindecare: din interior spre exterior, de sus în jos, de la organele importante la cele mai puţin importante şi din prezent spre trecut. Nu trebuie să combateţi aceste reacţii folosind alte medicamente. Ele reprezintă un factor important în procesul de vindecare, vor dispărea de la sine sub efectul benefic al remediului şi vor fi urmate de o vitalitate mai crescută. În caz că reacţia după remediu vă îngrijorează, anunţaţi medicul homeopat. De dorit să vă notaţi toate schimbările ce apar în timpul tratamentului homeopat şi să le discutaţi la urmatoarea consultaţie.

Sus
1

Cât durează tratamentul homeopatic?

În ceea ce priveşte durata tratamentului homeopatic, trebuie să ţinem cont de mai mulţi factori care influenţează procesul de vindecare, printre care: vârsta, stadiul bolii, gradul de sănătate, moştenirea genetică, vitalitatea organismului şi nivelul de medicaţie supresivă folosită. Remediile homeopatice încep să acţioneze imediat după administrare: de la un efect în câteva secunde, până la câteva luni - este totul posibil. Timpul de vindecare va fi diferit de la persoană la persoană, înregistrându-se uneori rezultate spectaculoase. În general este valabilă regula: cu cât mai acută este boala, cu atât mai rapidă va fi reacţia. În cazul administrării remediului potrivit la debutul bolii, mulţi pacienţi cu probleme precum febră sau raceală, se pot vindeca în una-două zile. Deseori, o durere de cap se ameliorează în câteva minute, şi va necesita puţin timp pentru ca să dispară complet. La copii reacţia de vindecare este cea mai rapidă.

În caz de boală cronică, la pacienţii mai bătrâni sau la cei cu o forţă vitală epuizată, reacţia la remediu va fi mai lentă. O boală mai veche nu va dispare imediat, deşi pacienţii încep să se simtă mai bine în câteva zile. Aşa cum bolile cronice se dezvoltă pe parcursul unei perioade mai mari de timp (astm bronşic, diabet, artrită, etc.), la fel şi timpul necesar pentru vindecare va fi mai lung. În general, procesul de recuperare dintr-o boală cronică nu are loc peste noapte şi durează în timp. Tocmai de aceea, pentru un tratament homeopatic efectiv, va fi necesară răbdare, implicare activă şi un proces de autoanaliză susţinut din partea pacientului.

Sus
1

Ce poziţie trebuie să ia pacientul faţă de tratamentul homeopatic?

Homeopatia abordează pacientul total diferit de medicina alopată, şi de aceea găsirea remediului homeopatic corect este problema principală care stă în faţa homeopatului. În procesul de identificare a remediului constituţional, pacientul însuşi are partea lui de responsabilitate, de care va depinde rezultatul tratamentului. Principala sarcină a pacientului este aceea de a-i relata homeopatului despre toate abaterile de la normal la nivel fizic, mental şi emoţional. Trebuie să fie explicate în detaliu ce simptome există, de când au apărut, din ce cauză, unde sunt localizate, ce le ameliorează, ce le agravează, etc. Toate aceste detalii sunt importante pentru găsirea remediului potrivit şi nu din curiozitate personală. Tocmai din acestă cauză trebuie să stabiliţi o relaţie de încredere cu homeopatul vostru şi să discutaţi cu el orice problemă. Totodată, nu trebuie să cădeţi în extreme: nu trebuie nici să omiteţi simptome importante, dar nici să descrieţi mici detalii care nu vă deranjează în momentul respectiv.

Principalul lucru care vi se cere în timpul tratamentului homeopatic este răbdarea. Dacă nu aveţi rabdare şi nu respectaţi întocmai indicaţiile medicului, crezând că dacă luaţi mai des sau mai mult o sa fie mai bine, atunci aveţi toate şansele sa vă abateţi de la calea spre însănătoşire. Homeopatul, oricât de doritor ar fi să vă ajute, nu poate lua tratamentul în locul Dumneavoastră şi nici nu poate ţine regim în locul Dumneavoastră. Orice medicament, oricât de bun ar fi, nu va produce efectul dorit dacă nu îl administraţi aşa cum este indicat, dacă nu urmaţi toate recomandările medicului. Totodată, trebuie să daţi dovadă de disciplină în respectarea regimului alimentar recomandat de homeopat, înţelepciune şi răbdare în cazul apariţiei crizelor de vindecare, voinţă pentru vizitele de corecţie sau control la medic. În cazurile în care pacienţii sunt dispuşi să participe la efortul de recuperare a sănătăţii lor alături de medic, rezultatele sunt extrem de bune.

Sus
1

Homeopatia creează dependenţă?

Homeopatia nu creează dependenţă şi se foloseşte doar la necesitate. Poate avea un efect rapid, în 5-10 minute, în cazul colicelor abdominale sau reducerii febrei în debut de răceală. Alteori, poate fi administrată chiar şi timp de 6 luni, în cazul unor boli cronice ce au evoluat în decursul a 15-20 de ani, precum artrită, astmă, alergie, etc. Odată ce s-a început procesul de ameliorare, se stopează administrarea remediului, iar imunitatea naturală şi mecanismele de control ale organismului vor avea grijă de restul problemelor.

Sus
1

Remediile provenite din substanţe toxice nu sunt periculoase pentru mine?

În nici un caz remediile provenite din plante sau alte substanţe toxice nu sunt periculoase, pentru că se prepară şi se administrează în doze infinitezimale, şi deseori nu conţini nici o moleculă de substanţă activă. În acest fel, substanţele din care se prepară remediile homeopate îşi pierd eventuala toxicitate şi potenţialul de a cauza reacţii adverse. Mai mult ca atât, orice substanţă oricât de toxică şi de orice origine ar fi, prin procesul specific de diluare şi dinamizare, obţine proprietăţi curative noi, stimulând la maxim capacitatea naturală a organismului de a se vindeca.

Sus
1

Ce este agravarea temporară a simptomelor?

În general, atunci când un remediu homeopatic a fost ales corect, pot apărea aşa numitele agravări temporare ale simptomelor. În realitate acestea reprezintă nişte reacţii de curăţire a organismului în calea lui spre vindecare. Odată ce începe să acţioneze, remediul homeopat stimulează sistemul imunitar de a îndepărta din organism deşeurile şi toxinele, astfel încât pot apărea „agravări” de scurtă durată precum: erupţii, transpiraţii, eliminări, răceli, un somn mai odihnitor, etc. Această „înrăutăţire” a simptomelor indică că remediul a fost ales bine şi că îşi face efectul. Deobicei agravările durează 2-3 zile, iar în cazul unor boli cronice pot dura ceva mai mult. După acest timp, de regulă, se observă o îmbunătăţire majoră de sănătate cu o creştere a vitalităţii şi bunei dispoziţii.

Direcţia vindecării în homeopatie trebuie să respecte legile lui Hering, conform cărora vindecarea se face din interior spre exterior, de la organele mai importante la cele mai puţin importante, de sus în jos şi din prezent spre trecut. Astfel, în calea spre vindecare a organismului pot apărea şi simptome mai vechi ce se instaurau la debutul cărorva boli cronice. Chiar dacă în momentul de faţă vă deranjează foarte tare o erupţie pe piele sau transpiraţia, în nici un caz nu trebuie să începeţi tratamentul acestor exteriorizări pentru a nu suprima boala, ele vor trece de la sine în scurt timp.

Pacientul trebuie să fie responsabil şi să ducă evidenţa tuturor modificărilor pentru a le relata la consultaţiile secundare. În cazul în care agravările vă deranjează prea mult, ar fi bine să contactaţi medicul vostru homeopat.

Sus
1

Este necesară o anumită dietă în timpul tratamentului homeopat?

În general, tratamentul la medicul homeopat, nu necesită o careva dietă specială. Din contra, orice organism ştie ce este pentru el benefic şi ce este dăunător. De aceea, regula de bază pe care trebuie să o urmaţi este – nu mâncaţi şi nu impuneţi copiii să mănânce ceea ce nu le place; mâncaţi ceea ce cere organismul. Pentru o stare bună a organismului ar fi bine să mâncaţi sănătos şi să evitaţi substanţele dăunătoare (aditivi, coloranţi, conservanţi, etc.). Uneori alimentaţia incorectă sau stilul de viaţă pe care îl duceţi, reprezintă factorii care contribuie la menţinerea problemelor de sănătate cu care vă confruntaţi. Conştientizarea şi excluderea lor face ca tratamentul sa fie mult mai eficient.

Unica „dietă” pe care o recomandă homeopaţii este cea de a exclude substanţele ce pot antidota efectul remediilor şi opri procesul de vindecare iniţiat de remediu. Astfel, este indicat ca tot ce ţine de cofeină, substanţe puternic aromate (mentă, eucalipt, camfor), uleiuri eterice, cola, ciocolata neagră, ceapa şi usturoiul crud să fie evitate. Sensibilitatea individuală la astfel de produse variază de la caz la caz şi este dificil de apreciat cât de mult ar putea neutraliza efectul remediului.

Sus
1

Ce înseamnă „antidotare” în homeopatie?

Remediul homeopatic corect administrat trebuie să-şi îndeplinească nestingherit acţiunea. Doza homeopatică este însă atât de mica încât, sub influenţa factorilor externi, efectul remediilor poate fi uşor redus la zero, altfel spus antidotat. Din această cauză, vor fi evitaţi factorii care ar putea interfera cu remediul. Antidotarea este o chestiune de reactivitate individuală, şi fiecărui dintre remediile homeopatice îi revin factori specifici de neutralizare. În această ordine de idei, cafeaua antidotează remediul Nux Vomica, alcoolul neutralizează remediul Lachesis, menta antidoteaza remediul Natrium muriaticum, iar camforul este un antidot universal.

Deoarece nu se poate prognoza cu exactitate care dintre pacienţi vor fi sensibili la anumiţi factori, pe durata tratamentului homeopatic se vor evita toate cauzele potenţialele de antidotare: cafea, cola, ciocolată neagră, mentă, muşeţel, eucalipt, camfor, uleiuri eterice, ş.a. Alcoolul este permis cu măsură, însă, deoarece fiecare interpretează diferit măsura, mai bine de abţinut de consumul lui în timpul tratamentului homeopatic. Anestezia stomatologică, antibioticile, sau un traumatism pot de asemenea antidota parţial sau integral efectul remediului. Antidotarea se mai poate obţine şi prin administrarea concomitentă a două remedii cu acţiuni opuse. De aceea, nu este recomandat să practicaţi automedicaţia, iar în caz de suspiciune că remediul a fost antidotat să vă contactaţi medicul homeopat.

Sus
1

Ce se poate întâmpla dacă am administrat o cantitate mai mare de remediu?

De regulă, în homeopatie se prescrie o granulă la un an de viaţă, iar copii mai mari de 5 ani şi adulţii, iau câte 5 granule la o primire. Spre deosebire de alopatie, în homeopatie este mai degrabă importantă periodicitatea administrărilor decât cantitatea de granule luate la o administrare. Fiecare repetare stimulează organismul spre autovindecare. Astfel, chiar dacă administraţi 5 granule sau un tub întreg de granule, aceasta se va considera ca o singură primire, respectiv poate fi interpretată drept o irosire de remedii. În acelaşi timp, administrarea mai deasă sau mai rară decât cea prescrisă de medicul homeopat nu este binevenită şi poate diminua efectul benefic al tratamentului.

Nu uitaţi că prescripţia homeopatică este strict individualizată şi doar medicul decide asupra dozei şi periodicităţii administrărilor. Uneori, poate fi administrată o singură primire în doză mare, urmată de câteva luni repaus; alteori pot fi administrate 4-5 primiri în decursul aceleaşi zile. Nu experimentaţi şi nu recurgeţi la automedicaţie pentru că doar un specialist în domeniu are suficientă competenţă în a decide aceste lucruri.

Sus
1

Ce se poate întâmpla dacă am administrat remediul greșit?

Administrarea greşită a unui remediu homeopat are loc de obicei atunci când este lăsat la îndemâna copiilor mici sau în caz de automedicaţie. În cazul în care remediul a fost ingerat de copil din intâmplare o singură dată, atunci trebuie de anunţat medicul vostru homeopat şi de monitorizat cazul. Dacă copilul este sub tratament homeopatic, în astfel de situaţii se administrează remediul constituţional al copilului în doză mare, care neutralizează efectul remediului luat din greşeală. Dacă copilul nu se tratează homeopatic, îi putem face un ceai de mentă pentru a antidota remediul.

Mai complicate sunt cazurile când pacientul recurge la automedicaţie şi administrează remediul greşit de mai multă vreme. Se poate întâmpla ca remediul să fie unul aproape de cel corect, însă nu şi cel constituţional, şi atunci va apărea o îmbunătăţire a simptomelor, dar vindecarea nu va fi completă. Alteori, se poate întâmpla ca remediul să fie unul care generează o supresie (adică nu respectă direcţia vindecării) ceea ce este un lucru foarte grav pentru că dispar simptomele necesare identificării remediului corect (se opresc secreţiile, dispar erupţiile de pe piele), iar boala se duce spre interior, spre organe mult mai importante. Astfel de cazuri sunt foarte greu de tratat pentru că homeopatul se bazează pe aşa zisele simptome-false, generate de remediul greşit; adevăratele simptome sunt inhibate, iar remediul constituţional nu poate fi corect identificat.

Sus
1

Ce să fac dacă am uitat să administrez remediul la timpul potrivit?

Dacă aţi decis sa faceţi un tratament homeopatic ar trebui să urmaţi cu toată seriozitatea indicaţiile medicului, precum şi respectarea contraindicaţiilor, pentru a evita antidotarea remediului. Astfel rezultatele nu vor întârzia să apară. În cazul în care aţi uitat să administraţi remediul la timpul indicat, o puteţi face cât mai curând posibil, sau contactaţi medicul D-stră pentru a confirma planul acţiunilor ulterioare.

Sus
1

Pot primi tratamentul pe stomacul gol?

Remediile homeopate pot fi administrate în orice perioadă a zilei sau nopţii, până la mese sau după mese, inclusiv şi pe stomacul gol. Unica cerinţă este de a menţine gura curată 30 minute până la şi după administrare. Respectiv, pentru o absorbţie eficientă a remediului, nu mâncăm, nu bem, nu fumăm, în acest interval de timp. Doar în cazul administrărilor mai frecvente acest interval se poate micşora până la 15-20 minute.

Sus
1

Remediile homeopate pot fi luate simultan cu medicamentele alopate?

De cele mai multe ori, remediile homeopate pot fi administrate în paralel cu medicamentele alopate. Însă, este preferabilă evitarea interferenţei tratamentului homeopat cu orice alt tratament. Asocierea cu antibiotice, neuroleptice, cortizonice, etc. nu provoacă efecte secundare, însă reduce sau neutralizează efectul remediilor homeopate, iar rezultatul benefic al tratamentului nu mai poate fi garantat.

Totuşi, pentru îmbunătăţirea stării de sănătate a pacientului, în anumite afecţiuni grave, este de dorit să se intervină cu toate metodele posibile, inclusiv cele alopate. De exemplu, în cazul medicaţiei cronice pentru inimă sau hipertensiune, tratamentul se poate face în paralel. Pe masură ce organismul se fortifică sub influenţa tratamentului homeopat, medicul va încerca să reducă treptat dozajul medicaţiei clasice.

În caz că necesitatea impune, pacienţii pot apela la serviciile medicale obişnuite: efectuarea unor investigaţii, situaţii de urgenţă, intervenţii chirurgicale, etc. Este important însă, ca medicul homeopat să fie înştiinţat despre totalitatea tratamentelor urmate de pacient în paralel cu cel homeopatic, pentru a duce corect cazul sau pentru a aplica o corecţie la tratament.

Sus
1

Ce fac în cazul în care am dependenţă medicamentoasă (insulină, preparate hormonale, corticosteroizii inhalatori, etc.)?

Există situaţii în care homeopatia serveşte drept medicină complementară medicinei alopate, iar asocierile cu medicamentele clasice nu pot fi evitate. Din această categorie fac parte şi bolile cronice cu dependenţă medicamentoasă (insulină, preparate hormonale, corticosteroizii inhalatori, etc.). În aceste cazuri homeopatia se ia în paralel cu alopatia. Partea bună este că în homeopatie nu există pericolul contraindicaţiilor indiferent cu ce altă metodă de tratament o asociem.

Astfel, în caz că aveţi o maladie cronică gravă şi luaţi medicamente alopate de ani de zile, un medic homeopat bun niciodată nu vă va întrerupe brusc acest tratament. Pentru o perioadă veţi fi îndrumat să luaţi concomitent medicamente alopate si homeopate. Ulterior, pe masură ce se va instaura ameliorarea, doza medicamentelor se va reduce treptat. Cu cât boala este mai « tânără » şi nivelul de sănătate mai ridicat, cu atât nevoia de a mai lua medicamentele alopate scade, iar uneori se ajunge la momentul în care nu mai este nevoie de ele deloc.

În fiecare caz aparte acest lucru îl hotărăşte medicul homeopat. Dacă sunteţi sub tratament medicamentos nu renunţaţi la medicaţie înainte de a consulta specialistul!

Sus
1

Pot combina tratamentul homeopat cu alte terapii naturiste?

Pe durata tratamentului homeopat, nu este indicată asocierea cu alte terapii naturiste, pentru că nu se poate interpreta corect reacţia la remediu. În rezultatul urmării concomitente a câtorva terapii este greu de evaluat ce a produs eventualele ameliorări sau agravări. Medicul nu va mai putea face deosebirea între efectele homeopatice şi ale celorlalte tratamente, apărând multe confuzii referitor la corectitudinea alegerii remediului.

Imaginaţi-vă că v-a fost prescris un remediu, iar la consultaţia de control Dvs. spuneţi că în paralel aţi mai luat şi alte picături sau ceaiuri medicinale. În această situaţie medicul nu va şti dacă starea voastră actuală e dată de remediu sau de celelalte substanţe. Drept urmare, medicul nu ar mai putea conduce obiectiv tratamentul la etapa actuală, iar simptomele generate de substanţele adiţionale ar putea deruta homeopatul în prescrierea corectă a tratamentului. Totodată asocierea cu alte terapii naturiste ar putea inactiva tratamentul homeopatic, cum ar fi în cazul aromaterapiei sau a unor substanţe fitoterapice.

Sus
1

Mă pot trata de sine stătător cu remedii homeopate?

Unele remedii pot fi folosite de sine stătător doar în cazuri de urgenţă sau prim ajutor. Astfel, dacă s-a întâmplat că v-a înţepat o albină, a-ţi suferit o arsură sau o traumă, s-a întins un legament, iar medicul vostru homeopat nu este disponibil, veţi putea lua remedii homeopatice de sine stătător în măsura cunoştinţelor sau experienţei anterioare. Important e ca potenţa să nu fie mai mare de 30CH. Potenţele mai mari, precum 200 CH, 1M, vor fi administrate doar la indicaţia medicului vostru homeopat care cunoaşte bine cazul şi detaliile simptomatice ale pacientului.

În restul cazurilor automedicaţia nu este binevenită. În homeopatie sunt legile sale de alegere şi prescriere a remediului, dozajului şi periodicităţii administrărilor. Aceste nuanţe se învaţă în decursul multor ani de studii şi experienţă, şi nu le poţi găsi pur şi simplu navigând internetul. Doar un specialist în domeniu le poate lua pe toate în calcul şi face alegerea corectă.

Să vă prezint un simplu exemplu: există un remediu vestit în homeopatie, obţinut din veninul şarpelui cu clopoţei. În diluţie mică, acesta declanşează puternic ciclul menstrual, iar într-o diluţie mai înaltă, are efect invers, respectiv opreşte ciclul. În cazul în care, o femeie de 25 de ani nu cunoaşte această nuanţă, recurge la automedicaţie şi administrează regulat acest remediu în diluţii înalte, atunci ea are toate şansele ca la 28 de ani să ajungă la menopauză. În sine, acest remediu nu poate face nici un rău, dar administrarea lui greşită de către o persoană nepregătită poate avea consecinţe foarte neplăcute. De aceea, eu sunt de părerea că fiecare trebuie sa-şi facă meseria pe care o cunoaşte cel mai bine: contabilii – contabilitate, cardiologii – cardiologie, iar homeopaţii – homeopatie.

Sus