Vegetațiile adenoide și amigdalele sunt o aglomeraţie de ţesut limfoid, un ţesut de apărare a cărei funcţie principală este de a produce imunoglobuline, care la rândul lor luptă împotriva infecţiilor. Localizarea lor în nasofaringe, le face să fie prima barieră de apărare a organismului în calea aeriană. Deși amigdalele sunt vizibile atunci când gura este larg deschisă, adenoizii nu pot fi văzuţi decât la un examen otolaringolog. Atunci când întâlnesc un agent patogen, fie virus sau bacterie, ele reacţionează printr-o inflamare, cu o producere mărită de substanţe biologic active, pentru a-şi îndeplini funcţia lor de apărare. Odată ce infecţia va fi radicată, vegetaţiile adenoide şi amigdalele se vor întoarce înapoi la dimensiunea lor originală. Totuşi, în unele cazuri, acestea au tendinţa de a rămâne mărite atunci când infecţiile sunt frecvente sau cronice. Atunci când vegetațiile adenoide rămân mai mult timp mărite avem diagnosticul de hipertrofia adenoizilor. De obicei, după vârsta de 5-6 ani, vegetaţiile adenoide încep să involueze, se atrofiază şi pe la 12 ani vor dispărea complet, ceea ce explică faptul că inflamarea vegetaţiilor adenoide este considerată doar o boală a copilăriei.
Hipertrofia adenoizilor simptome
O hipertrofie a vegetației adenoide este însoţită de următorul tablou clinic: este prezentă o congestie nazală şi copilul are o voce nazonată, dimineaţa copilul prezintă o tusă chinuitoare, cauzată de acumularea mucusului ce curge pe peretele posterior al laringelui, nas înfundat cu dificultăţi în respiraţie în timpul somnului. Prezenţa sforăitului ne indică un grad avansat de hipertrofiere, iar în stare şi mai avansată copilul respiră pe gură.
Vegetaţiile adenoide şi amigdalele îşi îndeplinesc funcţia de protecţie numai într-un organism sănătos. În cazul unui copil bolnăvicios capacitatea lor de a rezista la microbi este redusă în mod semnificativ. Prin urmare, pentru a compensa funcţiile lor de protecţie pierdute, vegetaţiile adenoide încep să crească în dimensiuni și ca urmare pot bloca căile respiratorii. O anumită creştere a vegetaţiilor adenoide la copiii preşcolari nu prezintă pericol, dar atunci când hipertrofia este destul de pronunţată, pot apărea o mulţime de complicaţii. Cele mai des întâlnite complicaţii sunt inflamaţiile frecvente ale gâtului, infecţiile cronice ale urechii, sângerările din nas și pierderea auzului din cauza obstrucţiei trompei lui Eustachio și acumularea de lichid în urechea medie.
Vegetaţiile adenoide mărite într-un grad avansat este un motiv de îngrijorare la copiii mici, deoarece acestea pot fi o sursă majoră de infecţii recurente, cum ar fi durerile de gât , infecţiile urechii medii și sinuzita. Acest lucru poate afecta major sănătatea și dezvoltarea copiilor mici. Ţesutul adenoid are capacitatea de a regenera, şi în cazul intervenţiilor chirurgicale deseori după o perioadă de timp cresc înapoi. Sarcina medicului este de a ajuta copilul să respire pe nas şi fără intervenţii chirurgicale, căci tot ce este creat de natură are o importanţă. Ori de câte ori este posibil, amigdalele şi vegetaţiile adenoide ar trebui să fie salvate, deoarece ele reprezintă un important ţesut de apărare a corpului nostru și oferă copiilor o imunitate necesară.
Vegetații adenoide – tratament homeopat
Homeopatia oferă un mod foarte sigur și eficient de a vindeca hipertrofia adenoizilor şi amigdalelor și poate salva pe cei mici de la bisturiul chirurgului. Remediile homeopatice prezintă un avantaj mare pentru copiii cu hipertrofia vegetaţiilor adenoide şi amigdalelor, deoarece ele nu numai că vindecă creşterea ţesutului adenoid, dar sporesc de asemenea rezistenţa organismului în lupta împotriva infecţiilor recurente. Tratamentul homeopatic este de multe ori o alternativă excelentă în faţa îndepărtării chirurgicale a vegetaţiilor adenoide.
Există mai mult de 30 de remedii homeopatice cu indicaţie majoră pentru hipertrofia adenoizilor. Unele dintre cele mai frecvente remedii prescrise sunt: Hydrastis, Kali bichromicum, Calcarea carbonica, Calcarea phosphorica, Baryta carbonica, Tuberculinum, Teucrium, Thuja, Agraphis nutans, Carcinosinum, Kali sulfuricum, Sulfur etc.
Când în tabloul clinic predomină senzaţia de nas înfudat, sunt prezente eliminări galben-verzui ce se preling pe peretele posterior al nasofaringelui, dureri surde la rădăcina nasului, atunci apare o probabilitate de prescriere a următoarelor remedii: Calcarea sulfurica, Hepar sulphuricum, Hydrastis, Kali bichromicum, Kali iodatum, Kali phosphoricum, Natrium sulphuricum, Pulsatilla, Sulfur, Tuberculinum etc.
În cazul în care predomină mai mult obstrucţia nasului fără eliminări, remediul care va ajuta nasul să respire ar putea fi Arsenicum iodatum, Arum triphyllum, Calcarea carbonica, Kali bichromicum, Lycopodium, Natriu muriaticum, Nux vomica, Phosphorus, Pulsatilla, Sambucus, Silica, Sticta pulmonaria, Teucrium etc.
În caz că în cavitatea nazală sunt prezenţi polipi, ar trebui să analizăm probabilitatea de administrare a unuia dintre remediile: Calcarea carbonica, Calcarea posphorica, Calcarea sulphurica, Graphytis, Kali bichromicum, Phosphorus, Sanguinaria, Sepia, Silica, Staphysagria, Sulphur, Teucrium, Thuja etc. Alegerea remediului homeopatic se execută strict individual, conform totalităţii simptomelor.
Durata tratamentului homeopat pentru hipertrofia vegetaţiilor adenoide depinde de dimensiunea lor şi de nivelul de sănătate a copilului. Ameliorarea simptomelor: nas înfundat, sforăit, secreţii nazale, de obicei se observă într-o lună sau două de la începutul administrării remediilor. Tratamentul cu remedii homeopatice este un proces lung dar avantajos, pentru că reprezintă o medicaţie naturistă, ecologică, uşoară în administrare şi lipsită de diverse reacţii alergice.
Îmi face plăcere să fiu medicul tău homeopat, iar vindecarea poate fi doar la un click distanță!
Tatiana Savciuc
CCH, RCSHom, IACH (cert), MD (Europe)
Fondatoare Homeopatie.md
