Samuel Hahnemann a fost cel ce a elaborat principiile homeopatiei. Toate organele şi sistemele din corpul uman sunt în strânsă conexiune. Din acest motiv nu pot exista boli izolate, după cum nu există organe bolnave de sine stătătoare, fără ca să afecteze sau să fie afectate de altele. Deobicei, organele se îmbolnăvesc într-un organism dezechilibrat, iar rolul care îi revine homeopatiei este stimularea mecanismelor de apărare ale întregului organism. Această stimulare se axează pe trei principii fundamentale elaborate de părintele homeopatiei, medicul german Samuel Hahnemann.
Legea similitudinii
Principiul de bază al homeopatiei este legea similitudinii: “similia similibus curantur”, ce înseamnă “similarul vindecă ceea ce este similar”. Dacă e să simplificăm atunci putem zice că o boală este tratată cu o substanţă care este capabilă sa producă aceleaşi simptome similare/boală la omul sănătos. Pentru a fi mai bine înţeles acest principiu, venim cu următorul exemplu: în caz că avem o răceală, cu lăcrimare intensă, prurit şi usturime a ochilor, gâdilitură nazală, crize de strănut cu o secreţie apoasă iritantă, în acest caz doar un remediu va aduce vindecare, şi anume cel ce va acoperi toate aceste simptome. Acest tablou se produce în cazul în care tăiem o ceapă, deci remediul homeopat va fi Allium cepa. Alt exemplu: efectul consumului exagerat de cafea este cunoscut de fiecare. În dependenţă de sensibilitatea individuală se vor dezvolta diferite tulburări precum: nervozitate, tremurături, palpitaţii, insomnie, deci conform principiului similitudinii remediul homeopat Coffea va fi prescris pentru simptomele enumerate mai sus. Despre principiul similitudinii s-a vorbit încă pe timpurile străvechi de către doctorul grec Hipocrat (460-377 î.e.n.) şi Paracelsius (1493-1541), acest fapt îl constatăm din vechile scrieri. Însă Hahnemann a fost cel care l-a transformat într-o metodă de vindecare.
Individualizarea tratamentului
Al doilea din principiile homeopatiei este individualizarea tratamentului: care susţine că în homeopatie se tratează persoana, dar nu boala. Pacientul este privit ca un tot întreg. În prescrierea homeopată se ia în considerare aspectele fizice şi psihice, predispoziţia ereditară, acţiunea factorilor externi: stresul şi condiţiile naturale (vânt, umeditate, ploaie, rece, munte, mare, soare) precum şi preferinţele/aversiunile alimentare, o importanţă mare o are şi stilul de viaţă. În cazul când suntem bolnavi, sunt prezente simptome caracteristice bolii, precum şi simptome specifice persoanei bolnave. Unui medic alopat, cele din urmă nu-i prezintă nici un interes, deoarece prescrierea se face pe şabloane standardizate: în caz de o durere – administrezi antiaalgice, în caz de febră – antitermice etc. Însă pentru un medic homeopat simptomele individuale sunt de o importanţă majoră pentru prescrierea tratamentului. Iată de ce în cazul când la un medic homeopat se prezintă câţiva pacienţi cu aceeaşi boală, de exemplu ulcer gastric, prescrierea homeopată va fi diferită. Medicul homeopat nu va prescrie remediul în baza unei diagnostici clinice, dar în baza tuturor simptomelor, mai cu seamă cele individuale şi specifice.
Doza infinitezimală
Al treilea din principiile homeopatiei este – principiul dozei infinitezimale – care constă în folosirea remediului în doze foarte mici şi concentraţii foarte diluate. Remediile homeopate sunt preparate printr-un procedeu fizic care creşte activitatea curativă a remediului, diminuarea progresivă a substanţelor duce la doze infinitezimale, însă care devin cu adevărat eficiente doar după „sucusiune” (agitare prelungită). Farmacopeea franceză modernă foloseşte această dinamizare pentru prepararea remediilor homeopatice. Eficacitatea dozei infinitezimale îşi găseşte argumentarea în observarea rezultatelor experimentale, validate clinic. În Statele Unite ale Americii există Farmacopeia homeopatică oficială, care a fost completată în 1974, şi conţine standarde referitor la sursele, compoziţia şi modul de preparare ale celor peste 2600 de remedii homeopate. Remediile homeopate sunt lipsite de efecte secundare, reacţii adverse toxice sau alergice, şi totodată nu dezvoltă dependenţă faţă de tratament. Datorită acestui fapt remediile homeopate pot fi folosite fără riscuri de femeile însărcinate, nou-născuţi şi sugari, de copii de diferită vârstă, precum şi de cei bătrâni.
Indiferent de originea remediilor homeopate, fie ea vegetală, minerală sau animalieră, toate ele urmează principiul similitudinii şi cel al dozei minime în efectul lor terapeutic. Medicul homeopat la rândul lui acţionează în conformitate cu principiul individualizării tratamentului, pentru ca în rezultat să se respecte postulatul lui Hipocrate, conform căruia “natura vindecă, iar medicul doar asistă”.
Îmi face plăcere să fiu medicul tău homeopat, iar vindecarea poate fi doar la un click distanță.
Tatiana Savciuc
CCH, RCSHom, IACH (cert), MD (Europe)
Fondatoare Homeopatie.md
