Home » Samuel Hahnemann – parintele homeopatiei
Samuel Hahnemann

Samuel Hahnemann – parintele homeopatiei

Samuel Hahnemann s-a născut la 10 aprilie 1755, în orașul german Meissen, care era cunoscut prin porțelanul și viile sale. El a fost al treilea, din cei cinci copii, și fiul cel mai mare al unui pictor de porțelan. De mic arăta abilități remarcabile în studierea limbilor. La 12 ani știa a vorbi fluent limba engleză, franceză, greacă și latină. La vârsta de 24 ani el cunoștea 7 limbi, la cele menționate se adăugau și araba, siriana și ebraica, fiind unul dintre cei mai apreciați și respectați traducători în acele timpuri.

În anul 1775, Hahnemann este înscris la Universitatea din Leipzig pentru a studia medicina. În același timp, pentru a-și spori veniturile sale slabe, a efectuat traducerea a patru cărți din limba engleză, și a predat  limba franceză unui bărbat grec. La începutul anului 1777, el s-a transferat ca student la medicină la Universitatea din Viena, pentru a obține o mai mare experiență clinică, deși acest lucru s-au dovedit a fi foarte costisitor pentru el. Însă doar după nouă luni de studii, în octombrie 1777, după ce a fost jefuit, dificultățile financiare l-au forțat să abandoneze studiile. Cu toate acestea, el l-a impresionat enorm pe medicul de la curtea regală, profesorul von Quarin, și acesta l-a recomandat ca medic personal unui baron bogat în Transilvania, guvernatorul Hermannstadt (acum Sibiu, Romania). Astfel, în anii 1777-1779 Hahnemann lucrează ca bibliotecar și medic personal al baronului  Samuel von Brukenthal. Aici el a avut posibilitatea de a citi diverse cărți vechi și manuscrise, baronul deținând una din cele mai bune colecții de texte de alchimie din Europa.  În 1779 Samuel Hahnemann își ia examenul de diplomă și termină studiile medicale la Universitatea din Erlanger.

În perioada 1780-1783 el a deținut diverse posturi medicale, dar fiind dezamăgit de imperfecțiunile practicii medicale, el s-a întors din nou la traducerea diferitelor lucrări medicale şi chimice. Hahnemann a fost împotriva exanguinărilor excesive, precum și contra utilizării grosolane a preparatelor emetice și purgative, care doar măreau suferința pacientului, și adesea aveau un final tragic. În anii 1785-1789 au fost tipărite 2200 pagini, care au inclus traduceri și lucrări originare ale sale, fiind un număr impunător în acele timpuri. Traducerile au jucat un rol esențial în viața lui Hahnemann. Munca de traducător a deschis pentru el noi lumi medicale.

Traducând Materia Medica a lui William Cullen, Hahnemann pune la îndoială afirmația lui Cullen, care susține că scoarța arborelui de China ar vindeca malaria datorită gustului său amar. El își argumentează dubiile, făcând referință la faptul că există o multitudine de substanţe, mai astringente şi mai amare decât Cinchona, dar care nu tratează malaria. Hahnemann a hotărât să încerce pe sine efectele scoarței de China. În anul 1790 are loc primul “proving”. Astfel, în urma experimentului pe oameni sănătoși, el ajunge la concluzia că malaria este vindecată de China, nu datorită acțiunii astringente asupra stomacului, ci datorită faptului că ea poate cauza simptome similare afecțiunii pe care o tratează. Aceste constatări l-au frapat pe Hahnemann și în așa mod s-au pus bazele ştiinţificice ale principiului similitudinii.

Astfel Hahnemann a întemeiat un nou sistem medical care folosea exclusiv medicamente unice, în doze inofensive și bazate pe observație pură și experiment. Aplicarea în practică a acestor principii, fiind diferită de cea a medicinei din acele timpuri, i-a adus faimă și succes lui Hahnemann. În 1799, el a publicat cazul de scarlatină tratat cu Belladonna, ca mai apoi mai mulţi doctori germani să folosească acest remediu cu țel profilactic şi curativ, astfel conform unui articol, din 3747 de pacienţi doar 91 au decedat. În 1812, în timpul războiului, Hahnemann a vindecat 180 de cazuri de febră tifoidă,  din care doar unul singur s-a sfirșit cu deces. În 1831, el propune utilizarea camforului în epidemiile de holeră, care bântuiau în Europa de Est. În Leipzig, unul dintre predecesorii săi a tratat 150 de cazuri, înregistrând doar 6 decese, pe când din 1500 de pacienţi trataţi alopat au decedat 821.

“Fragmenta de viribus”  este prima sa publicație, care conține proving-ul al 27 de remedii, și a vazut lumina tiparului în 1805 la Leipzig, în limba latină, în două volume. De‑a lungul practicii sale medicale de 49 de ani, Hahnemann va experimenta şi va nota acţiunea a 99 de substanţe asupra organismului, care ulterior vor fi descrise în “Materia Medica Pura”. Observațiile sale clinice sunt expuse în cele 291 de paragrafe ale “Organon-ului: Arta şi ştiinţa de a vindeca”, care a fost publicat în 1810, fiind reeditat în 1819, 1824, 1829, 1833, 1842. În 1828 este publicată cartea “Bolile cronice”, în care el pentru prima dată vorbește despre predispozițiile de boală și miasme.

În “Enciclopedia biografică a doctorilor şi chirurgilor homeopaţi” publicată în 1873, Cleave scrie despre Hahnemann: “Şi-a petrecut întreaga viaţă, după vârsta de 45 de ani, într-o extremă dăruire de sine, cedând totul, refuzându-şi totul pentru cauza umanităţii… Unii doctori îşi otrăvesc pacienţii prin experimente în interesul ştiinței, dar Samuel Hahnemann s-a otrăvit el însuşi pentru a-şi perfecta sistemul pe care îl promova. A lăsat înregistrarea a nu mai puţin de 106 substanţe pe care le-a experimentat pe el insuşi”.

Îmi face plăcere să fiu medicul tău homeopat, iar vindecarea poate fi doar la un click distanță.