Viața noastră este plină de stresuri mai mici și mai mari. Stresul acut de obicei vine pe neașteptate, nepoftite și nedorite, ca o furtună. De multe ori în fața stresului ne simțim neputincioși. Răspunsul la stres este foarte individual. Stresul taxează chiar și un organism puternic, chiar dacă inițial se pare că-i facem față. Un organism disbalansat însă este cu mult mai vulnerabil stresului.
Când suntem supuși unui stres acut corpul nostru declanșează răspunsul „luptă sau fugi”. Această reacție a organismului a fost descoperită și explicată pentru prima dată de marele fiziolog de la Harvard, Walter Cannon. Acest răspuns al organismului este adânc imprimat în creierul nostru și reprezintă o înțelepciune genetică care are ca scop să ne protejeze de pericole.
Ce se întâmplă în organismul nostru sub acțiunea unui stres acut?
Răspunsul organismului la un stress acut începe în creier. Spre exemplu, în situația când cineva se confruntă cu o mașină care se îndreaptă spre el, sau un alt pericol, ochii sau urechile (sau ambele) trimit informația către amigdala, o zonă a creierului care contribuie la procesarea emoțională. Amigdala interpretează imaginile și sunetele. Când percepe pericolul, trimite instantaneu un semnal de primejdie către hipotalamus. Această zonă a creierului funcționează ca un centru de comandă, comunicând cu restul corpului prin sistemul nervos autonom, astfel încât persoana să aibă energia de a lupta sau de a fugi.
Sistemul nervos autonom controlează funcțiile involuntare ale corpului precum respirația, tensiunea arterială, bătăile inimii și dilatarea sau constricția vaselor de sânge și a căilor respiratorii mici din plămâni numite bronhiole. Sistemul nervos autonom are două componente, sistemul nervos simpatic și sistemul nervos parasimpatic. Sistemul nervos simpatic funcționează ca o pedală de accelerație într-o mașină. Declanșează răspunsul „luptă sau fugi”, oferind corpului o explozie de energie, astfel încât să poată răspunde la pericolele percepute. Sistemul nervos parasimpatic acționează ca o frână. Promovează răspunsul de „odihnă și digerare” care calmează organismul după ce pericolul a trecut.
După ce amigdala trimite un semnal de suferință, hipotalamusul activează sistemul nervos simpatic trimițând semnale prin nervii autonomi către glandele suprarenale. Aceste glande răspund prin eliberarea hormonului epinefrină (cunoscut și sub numele de adrenalină) în fluxul sanguin. Adrenalina aduce o serie de modificări fiziologice. Inima începe să bată mai repede decât în mod normal, împingând sângele către mușchi, inimă și alte organe vitale. Frecvența pulsului și tensiunea arterială cresc. Persoana care suferă aceste modificări începe, de asemenea, să respire mai rapid. Căile respiratorii mici din plămâni se deschid larg. În acest fel, plămânii pot absorbi cât mai mult oxigen cu fiecare respirație. Oxigenul suplimentar este trimis la creier, crescând vigilența. Vederea, auzul și alte simțuri devin mai ascuțite.
Toate aceste schimbări au loc atât de repede încât noi nu sunt conștienți de ele. De fapt, acest mecanism este atât de eficient încât amigdala și hipotalamusul încep această cascadă chiar înainte ca centrii vizuali ai creierului să aibă șansa de a procesa pe deplin ceea ce se întâmplă. De aceea, oamenii sunt capabili să sară din calea unei mașini care se apropie chiar înainte de a se gândi la ceea ce fac.
Pe măsură ce cantitatea epinefrinei scade, hipotalamusul activează a doua componentă a sistemului de răspuns la stres, cunoscută sub numele de axa hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenală. Această rețea este formată din hipotalamus, hipofiza (glanda pituitară) și glandele suprarenale, care prin o serie de semnale hormonale menține sistemul nervos simpatic – „pedala de accelerație” – apăsată. Dacă creierul continuă să perceapă ceva ca fiind periculos, hipotalamusul eliberează hormonul de eliberare a corticotropinei, care se deplasează către glanda pituitară, declanșând eliberarea hormonului adrenocorticotrop. Acest hormon ajunge la glandele suprarenale, determinându-le să elibereze cortizol. Corpul rămâne astfel trezit și în alertă maximă. Când amenințarea trece, nivelul de cortizol scade. Sistemul nervos parasimpatic – „frâna” – atenuează apoi răspunsul la stres.
Remedii homeopate de prim ajutor într-un stres acut
Aconit – Remediul unui șoc acut
Frica puternică de moarte. Frica de mulțime si în același timp dorința de a fi în companie. Frica de spații închise. Expresia feței speriată, bătăi puternice ale inimii, tensiune arterială crescută. Anxietate pentru ceilalți. Sete, dar totul în afară de apă pare amar. Aconitum 200ch ar trebui să fie în trusa ta, remediul ce aduce calmul într-o stare de stres acut, stare de șoc, anxietate, febră.
Arnica – Remediul unei traume fizice și psihologice
Util în agresiunea fizică sau amenințarea unei agresiuni. Persoanei îi este frică să nu fie lovit sau atins. Frica de moarte subită, în special noaptea. Această frica este însoțită de o senzație neplăcută în regiunea inimii. Frica de spațiu deschis. Frică la trezire. Frica de mulțimi și locuri publice. Persoana ce necesită Arnica este în stare de alertă și ușor de speriat.
Belladonna – Remediul reacției nervoase tumultoase
Pacientul este entuziasmat și agitat; face zgomot; strigă. Vorbește repede. Este prezentă o neliniște puternică, greu de controlat. Dorința de a alerga sau de a se ascunde. Plânge ușor. Roșeață a feței, pupile dilatate, creșterea tensiunii arteriale. Cefalee pulsantă. Belladonna este vestită ca un remediu util în caz de febră.
Gelsemium – Remediul fricei copleșitoare
Persoana care va beneficia de Gelsemium este “paralizată” de frică. Este prezentă o slăbiciune musculară pronunțată, picioare ca de vată, tremor lăuntric. O stare de confuzie însoțită de palpitații. Dorinta de liniște, de singuratate; nu vrea să vorbească, nu vrea ca nimeni să-i fie alături chiar dacă persoana tace.
Ignatia – Remediul simptomelor mozaice
La un stres acut persoana poate avea cu ușurință o stare de leșin sau o starea de isterie. Plânge sau râde alternativ. Contracții musculare în tot corpul. Tendința de a tresări. Senzație de nod în gât. Oftează, de multe ori persoana nu este conștientă de acest respir profund, dar este destul de notabil. Ignatia este remediu de top de luat în considerare în cazul șocului emoțional. În cazurile cronice Ignatia poate fi necesară atunci când suferința emoțională este prelungită sau când bolile încep după un doliu, o ruptură a unei relații sau o altă pierdere importantă.
Phosphorus – Remediul persoanelor lipsite de armură
Persoanele care au nevoie de acest remediu sunt foarte sensibile, cu o imaginație vividă și ușor excitabili. Nu pot privi indiferenți noutățile, în special cele negative și șocante. Sunt plini de frici și ușor tresar. Emoțiile le trăiesc la maxim iar starea de anxietatea puternică poate fi declanșată de aproape orice. Au nevoie de companie și compasiune. Înroșirea ușoară a feței, palpitații, setea și dorința puternică de alimente reci și răcoritoare, ultimul fiind un simptom cheie a remediului homeopat Phosphorus. Când sunt anxioși sau supărați, gândurile lor se împrăștie și le este greu să se concentreze sau să ducă la bun sfârșit lucrurile.
Lycopodium – Remediul pentru lipsa de încredere
Furios, trist și anxios. Tăcere, melancolie și iritabilitate. Asocierea simptomelor mentale cu simptomele gastro-intestinale după șoc și frică. Deși le este frică să vorbească în public și au frică de scenă, o ascund bine. Deseori această frică este mascată prin a vorbi tare sau prea rapid. Lycopodium poate deveni îngrozit de aproape orice fiind singur, întuneric, fantome, chiar și câini. Există o mare teamă de suferință de orice fel. O persoană ce va necesita Lycopodium va dezvolta o stare de anxietate în momentul în care simte că este singur și nu are sprijin.
Opium – Remediul pentr a “amurți durerea”
La acțiunea unui stres acut apare mai inițial o stare de excitare care este înlocuită de apatie. Declarații delirante cu ochii larg deschiși. După o perioadă de excitare, există o scădere a sensibilității sistemului nervos, depresie, somnolență, stupoare. Deseori este asociată pierderea sensibilității la durere și o încetineală general pînâ la o stare de letargie. Puls lent și transpirație abundentă.
Coffea – Remediul pentru sensibilitate extremă
Util pentru efecte negative ale emoțiilor bruște, surprize, bucurie etc. Mare agitație nervoasă și neliniște. Activitate neobișnuită a minții și a corpului. Plin de idei, rapid la acțiune. Insomnie, de la supraexcitabilitatea minții și a corpului. Palpitații nervoase. Intoleranță la durere, ce duce spre disperare.
Notă. Diluția remediului este aleasă în dependență de starea generală de sănătate. Cu cât pacientul este mai sănătos, cu cât simptomele sunt mai pronunțate – cu atât diluția remediului poate fi mai mare. De obicei o diluție de 200ch, administrată în primele momente a stresului acut, aduce un suport organismului în restabilirea stării de bine. În prezența bolilor cronice, la cei bătrîni, și persoanelor sensibile, nu se recomandă a diluție mai mare ca 30ch.
Îmi face plăcere să fiu medicul tău homeopat, iar vindecarea poate fi doar la un click distanță!
Tatiana Savciuc
CCH, RCSHom, IACH (cert), MD (Europe)
Fondatoare Homeopatie.md
